Îmi scot pantofii cu toc înalt şi îmi adîncesc tălpile în iarba mustoasă de-un verde crud. Inspirînd adînc recele aerului sălbatic, îmi dezbrac straiele prea straine, prea negre, prea grele. Sunt ca un hoinar cu sufletul dezgolit şi pieptul strangulat. În timpane îmi cînta un surd pian atît de faimos şi atît de singur. Eu sunt şi do, şi re, şi mi; sunt portativul melancolic aplaudat la… Citește în continuare Do Re Mi

Aveam cam şase ani, cînd mama mi-a pitit din timp în buzunar o bomboană, pe care urma să i-o dau lui Mihai. Bomboane din acelea "speciale", ştiţi voi, pe care le primeam doar de sărbatori. Mi se părea o misiune pe cît de importantă, pe atît de falnică. Mergeam la ei în vizită rar, însă… Citește în continuare Amintiri în fotografii

     Ca odinioara o sa ma asez pe genunchii tai si o sa inchid ochii strans strans. Hapsin de flaminda o sa-mi inradacinez in gand, trup si suflet mirosul pielii tale. Lastarii parfumulu tau uso usor inmuguresc pe corpul meu de copil varatic. Ma simt impaienjenita de prea multe amintiri indesate in timp. Si… Citește în continuare Cu talpile goale