Amintiri în fotografii

Aveam cam şase ani, cînd mama mi-a pitit din timp în buzunar o bomboană, pe care urma să i-o dau lui Mihai. Bomboane din acelea „speciale”, ştiţi voi, pe care le primeam doar de sărbatori. Mi se părea o misiune pe cît de importantă, pe atît de falnică. Mergeam la ei în vizită rar, însă cu mult drag, ceea ce îmi dădea o feerie maximă şi îmi provoca o insomnie necruţătoare.

Mihai deja mergea la şcoală şi era exemplul perfect al elevului care, ştia multe poezii cu strofe lungi şi avea o caligrafie impecabilă pentru vîrsta lui. Probabil acest fapt a trezit orgoliul şi gelozia mea de copil, motiv pentru care i-am luat bomboana înapoi şi am rupt prietenia.
Timpul însă a plămădit din el un om frumos şi blajin, cu o imensă şi molipsitoare pace sufletească, fapt pentru care îl admir enorm. Nu o să încetez să-l laud, deoarece dintr-un hobby, a reuşit sa facă un job ce îi iese de minune. Şi, pentru că iubesc sa răsfoiesc amintiri, recent am dat de fotografiile surprinse frumos de el,  Mihai Armaş, într-o sesiune foto dintr-o altă primăvară. Memorii pline de splendoare vazute printr-un obiectiv şi doi ochi verzi.

 

8
1521912_1617049368514447_1941807691710235267_n
7

11001906_1617049105181140_6009702117163784833_n
1012

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s